Un instrument de parenting pentru orice tatic


Sursa foto: Volna69 via Getty Images

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand vine vorba de tatici, imi imaginez asa...ca-n filme, cum copilul e luat in brate si facut avionul, cum e incurajat sa pedaleze singur pe doua roti, cum e carat in carca, in brate, in cap, orisicum, cum rade si alearga, cum mestereste si pune intrebari despre planete sau mari exploratori, cum este aparat si protejat cu indarjire atunci cand cineva ii face o nedreptate si cum primeste cele mai misto sfaturi atunci cand e
intr-o incurcatura si "cele mai" memorabile imbratisari.

Toate acestea, de la tata.

Stiu ca, in multe familii, lucrurile acestea chiar se intampla. Si mai stiu ca sunt multi tatici care considera ca nu au de ce sa intre "prea mult" in lumea copilului, tatici adesea foarte ocupati, preocupati de "chestii de adulti" si rareori prezenti cu adevarat in universul copiilor, nu din rea vointa, ci pur si simplu pentru ca asa s-au obisnuit.

Mai stiu si ca exista tatici care cer "respect" din partea copiilor doar pentru ca ei sunt parintii, iar copiii "trebuie" sa faca cum li se spune si care cred ca menirea unui tata in familie este sa se impuna. Pur si simplu pentru ca asa au crescut si ei, la randul lor.

Si, bineinteles, exista toate variatiunile de comportamente taticesti intre aceste descrieri.

Oricum ar fi, eu cred ca multi tatici tanjesc de fapt dupa copiii lor si isi doresc, mai mult sau mai putin constient, mai mult sau mai putin asumat, sa se simta conectati cu copiii, sa se joace cu ei, sa vada bucurie in ochii lor cand se intalnesc. Stop. Imaginati-va putin asta...
Sursa foto: Pinterest

Ce om n-ar vrea sa fie intampinat cu bucurie de copiii lui cand ajunge acasa? Sa ii sara in brate puiul, sa i se agate de gat manute mici si sa auda: "a venit tatiiiiiii"....

Eu cred ca multi tatici ar vrea asta. Si mai cred ca multi dintre ei nu stiu cum sa faca. Cum sa se apropie de copil, cum sa se simta din nou copii, cum sa se raporteze la cei mici, cum sa se joace cu ei. Spre exemplu, de mai multe ori am auzit barbati spunand ca nu au ce sa se joace cu fetele lor si mi-a parut rau.

Pentru ca prezenta si iubirea tatalui sunt esentiale pentru un copil, iar tendinta asta sociala de a minimiza importanta tatalui in cresterea si educarea copiilor nu face decat sa adanceasca distanta dintre tatici si copii.

Si mai stiu cat de mult tanjesc copiii dupa tatii lor. Cat de mult ii admira, cat de mult isi doresc apropierea fata de ei si cata nevoie au de modelul lor, de validarea de la ei, de acea privire indreptata spre ei care sa le spuna: "E ok. Ma ocup eu de asta". ( in engleza suna mult mai bine ..)

Da, si mamele pot spune asta, dar nu ca un tata. Si nici nu trebuie. Nu trebuie sa facem parenting la fel. Nu trebuie sa fim la fel. Eu vad mama si tatal intr-o familie ca aerul si apa, nu ca doua ape. Si tocmai de aceea nu mi se pare trist ca nu prea vedem tatici la evenimentele de parenting. Cum nu mi s-a parut nici aseara, cand am participat la o discutie Hand in Hand Parenting cu Otilia Mantelers si Tosha Schore, organizata de Parenting Ads la Libraria Humanitas.
Intalnire Hand in Hand Parenting. Sursa foto: Parenting Ads

Tosha Schore, parenting educator, a vorbit despre cartea sa, "Listen" si despre instrumentele Hand in Hand Parenting. Majoritatea publicului era formata din femei. So what? Noi putem aduce informatia acasa, o putem da mai departe taticilor, o putem adapta familiei noastre si e ok si asa. Trist mi se pare sa gasim "usile inchise" acasa si sa nu avem cu cine impartasi "bunatatile" cu care venim.

Pentru toti taticii, asadar, m-am gandit sa gasesc acel ceva, un pas simplu si usor de implementat in relatia cu copiii lor, indiferent de nivelul lor de implicare de pana acum.

Am vrut sa gasesc un prim instrument cu care orice tatic poate incepe sa se conecteze mai bine cu puiul sau, in special pentru ca am observat ca barbatilor le place sa faca cate un lucru pe rand. Asa ca am intrebat-o pe Tosha si nu intamplator am apelat la ea.
Tosha Shore. Sursa foto: Parenting Ads
Tosha Schore se adreseaza in special parintilor de baieti si lucreaza cu foarte multi tatici pe acest segment, astfel ca a avut ocazia sa observe care dintre metodele Hand in Hand ar fi cea mai potrivita ca prim pas pentru un tatic. Iar raspunsul m-a bucurat nespus, pentru ca si eu cred foarte mult in el: Timpul Special.

Despre aceasta minunatie a povestit mult Otilia Mantelers si gasiti multe informatii pe internet, asa ca eu va zic doar pe scurt: timpul special este:

- un instrument magnific!

- petrecut doar de parinte si copil

- dedicat 100% copilului, fara intreruperi, fara telefoane, fara facebook sau mancaruri pe foc

- condus de copil in totalitate, adica parintele face orice isi doreste copilul (atata timp cat nu e ceva periculos)

- limitat la un anumit numar de minute: pot fi 5,10,15,30 sau oricat puteti si vreti

Sursa foto: Getty 
- contorizat cu un timer ( noi folosim cu succes clepsidrele si le recomand pentru ca asa vad si copiii cat timp trece

- de obicei petrecut prin joaca, dar pot fi si discutii sau activitati, adesea interzise sau limitate de parinti in mod obisnuit ( limitele nu se mai pun in timpul special, atata timp cat toata lumea e in siguranta)

- jucat, daca vreti, de ambii parinti cu un singur copil; daca aveti mai multi copii, faceti timp special cu fiecare, pe rand.

Acest instrument este adorat de copii si este valoros prin faptul ca implica prezenta totala a parintelui si disponiilitatea lui, oferind copilului ceea ce in mod obisnuit nu prea are: libertate si control.

Este o metoda simpla si eficienta pentru a ne conecta cu copiii oricand si oriunde, iar daca este practicat zilnic sau macar de 3-4 ori pe saptamana, va crea in timp o legatura frumoasa intre parinti si copii, ajutand la capitolele incredere, vindecare si echilibrare emotionala, siguranta si multe alte bonusuri nebanuite, in functie de nevoile si povestile fiecarei familii.

Este un super instrument si pentru tatici pentru ca nu necesita pregatiri sau recuzita, este un "joc" activ si profund, este realizabil fiind de obicei scurt si este de fiecare data interesant. Plus ca e ok daca nu stii cum sau ce sa te joci cu copilul, pentru ca el conduce, el decide, iar tu doar ii urmezi ideile.

Mi se pare incredibil ce efecte frumoase are timpul special asupra copiiilor, dar si asupra noastra. Pentru ca minunea conectarii este ca se face in doi (cel putin) si ca ambii participanti beneficiaza de ea.

Am scris un articol cam lung pentru gusturile majoritatii barbatilor, dar nu asta e problema, le faceti voi un rezumat, nu -i asa?